AI nu a simplificat ingineria software — a făcut părțile grele și mai grele

Când am început să folosim serios instrumentele AI în proiectele personale, ne așteptam să fie mai ușor. Surpriză: a devenit mai greu. Mai ales acele „părți grele” pe care speram să le delegăm rețelelor neuronale.

Paradoxul asistentului AI

Părea soluția perfectă: scrii un prompt, primești cod, profit. Dar în realitate, AI generează tone de cod mediocru pe care trebuie nu doar să îl verifici, ci și să îl rescrii. Ca și cum ai asambla o mobilă IKEA fără instrucțiuni: piesele sunt, dar nu se potrivesc. Pierzi mai mult timp depanând decât dacă ai fi scris de la zero.

Dezvoltatorii se plâng că AI se descurcă bine cu rutina (scris teste, generat CRUD), dar când vine vorba de arhitectură, performanță sau securitate — fie tace, fie propune soluții periculoase. Și iată că nu mai ești doar programator, ci manager de AI, corectând codul generat de rețea.

Ce spun dezvoltatorii

Una dintre concluziile cheie: AI nu elimină complexitatea, ci o mută. Înainte te chinuiai cu algoritmi, acum te chinui cu prompturi și validarea codului generat. Plus o nouă durere — trebuie să îți dai seama unde AI a mințit și unde nu. E ca un JIRA cu 47 de coloane, doar că acum și rețeaua neurală apasă butoane.

Unii observă chiar că AI face lucrurile complexe și mai complexe, pentru că adaugă un strat de abstractizare pe care trebuie să îl înțelegi. În loc să scrii cod, pierzi timp explicând mașinii ce ai nevoie, apoi corectând greșelile ei.

Comentariul echipei METABYTE: Și noi am experimentat cu AI în proiectele noastre — și da, e bun pentru schițe. Dar codul de producție încă ne este frică să i-l încredințăm, mai ales când deadline-ul e ieri. Mai bine scriem noi, mulțumim.